Oare de ce?...

Te privesc. Ma tii de mana. Ochii tai imi vobesc. Vor sa`mi spuna ceva ce tu`mi ascunzi. Sunt inundati in lacrimi, nu te mai poti abtine. Spune`mi ! Ce te framanta imi omoara fiecare zambet cu care incerc sa`mi consolez nestirea. Stam in acelasi loc, acelasi cadru, aceeasi monotonie. Secundele nu se mai fac simtite, minutele trec in nestire, orele in nepasare. Ce se intampla ? Ce te tine departe de mine ? Ce este ?
Ploua ! Plecam… Ajungem acolo, unde este locul nostru. Doar in lumea noastra. Dar, deodata ceva nu merge. E ceva in mintea ta care ma sterge din peisaj. Apare ea ! Esti fericit. Iti sopteste ce obisnuiam sa`ti spun si eu candva. Va privesc, dar nu ma pot misca. Confuza, simt ca dragostea noastra nu a existat niciodata. A inghitit`o noaptea sau eu sunt de vina ? Incerc sa refac totul. Incerc sa dau timpul cu cateva momente inainte. Nu poot ! Te strig, dar te indepartezi din ce in ce mai mult de mine. Ma simt vinovata. Dar nu te`am lasat sa pleci. Unde am fost ? Ce s`a intamplat ? De ce nu mai esti ? De ce nu mai sunt ?
Te conduce undeva. Iti spune o poveste despre ce va fi intre voi. E tot atat de roz si…parca reusesc sa ma apropii. Aud ce spune. Inteleg, dar simt ceva suspect. Vreau sa ma asculti macar cateva clipe. Nu ma auzi nici acum. Oare de ce ? Strig spre tine, dar nu ma auzi ! Te intorci, in gol si decorul se schimba. Ce cauti in casa mea ? …. Te apropii cu lacrimi in ochi de oglinda. Privesti si durerea te ataca. Cazi, plangi si intrebi de ce s`a intamplat asta. Cu ce ai gresit tu ? Nu poti sa`ti dai seama de ce viata este atat de cruda. Stau in spatele tau, dar oglinda nu vrea sa ma vada. Nu vrea sa ma lase sa`mi vad oglindirea. Poate e doar un vis. Incerc sa te ating dar ….nu pot. Esti atat de aproape de mine, inca iti simt respiratia. Pot sa aud cum sufletul tau plange. Dar, nu pot sa te ating. Ti`as sarii in brate si te`as saruta asa cum am facut`o si intaia oara. Nu imi pot da seama ce se intampla. Ce nu este in regula… Te ridici doborat de sentimente si pleci. Te urmez pas cu pas, clipa de clipa.
Te intalnesti iar cu ea. Cum poti sa o tii de mana cand va plimbati in parcul unde ne`am sarutat prima data? Cum ? Oare nu am existat niciodata in viata ta ? M`ai uitat asa usor ? Ti`ai uitat toate juramintele de iubire pe care mi le`ai facut ? Nu pot sa cred ! Te credeam altfel. M`ai dezamagit ! Ma intorc, pregatita sa plec, dar va opriti. Ceva te retine sa pasesti mai departe. Imi atragi atentia si raman pentru cateva clipe blocata. Ii spui ca nu mai poti continua asa. Oare de ce ? Ii repeti de cateva ori ca nu poti sa`ti dai trecutul atat de pur pe un viitor satisfacator. Ce vrei sa spui cu toate acestea ? Nu pot intelege. Te intorci si pleci inapoi spre apartament. In drum, te opresti la florarie si ieri 10 trandafiri, 5 albastrii si 5 albi. Ce se intampla ? Curiozitatea mea a atins cote maxime. Ajungi acasa si privesti in camera. Esti atat de abatut. Te asezi in pat si atipesti pentru 10 minute. Te privesc atat de atent pana cand tresari si te trezesti speriat si mai trist decat inainte. Te incalti, iei trandafirii si pleci. Te indrepti spre cimitir. Spune`mi ca ceea ce cred nu este adevarat ! Intoarce`te ! Nu te duce acolo ! Stii unde trebuie sa ajungi, insa nu te grabesti. Cu fiecare pas, lacrimile incep sa`mi invadeze obrajii. Ajungi, lasi trandafirii si incepi sa vorbesti in soapta. Spui ca iti pare rau, ca inca ma iubesti, ca ma vrei inapoi. Speriata alerg inapoi, dar ceva ma trage catre tine. Te asezi langa flori si spui ca este incredibil ca tot ce aveai s`a pierdut intr`o fractiune de secunda, in acel cumplit accident.
Ma intorc iar spre tine si vreau sa fug ! Nu poate fi adevarat ce spui ! Nu ! In incercarea mea de a fugii cat mai departe cad in enigma anamnezei. Imi amintesc tot. Acum stiu. Eram in drum spre casa cand a avut loc un accindent in trafic langa parc. Ploua. Acum se explica tot ce am vazut. Acum stiu tot. Nu pot accepta un astfel de prezent. Nu ! Locul meu nu este aici !
Nu mai e cale de intoarcere, nu mai e nimic. Imi spui adio, pe un ton cald si dulce. Acelasi ton pe care mi`ai spus atunci, demult, ca ma iubesti mai mult decat propria ta viata. Cu gandul la noi, impreuna si amandoi, voi astepta clipa cand din nou, pentru ultima data ne vom regasii, pentru ultima data ne vom parasii. Adio, imi vei lipsii. Ma indrept spre lumina orbitoare si lumea mea moare. Este sfarsitul.
Hasta la proxima !

Iti mai aduci aminte ?...

Stau. Ma uit in jur. Nimic. Ma uit iar. Tot nimic. Ce caut ? Ce nu gasesc ? Vreau sa te vad. Arata`mi calea sper bine ! Indruma`ma ! Nu stiu ce e viata. Nu stiu unde sa merg. Nu stiu ce e de stiut. Nu stiu ce trebuie sa stiu si ce nu. Nu stiu nimic si totusi le stiu pe toate. Doar privind in ochii tai inteleg tot. Vad tot. Aud tot. Simt tot. Dar ce vad? Ce aud? Ce simt? Te vad pe tine apropiindu`te usor de mine, cu emotie si teama. Te aud cum imi soptesti la ureche cat de mult ma iubesti. Te simt atingandu`ma in fiecare clipa si mangaindu`ma …. Este prea frumos pentru a fi adevarat. Visez ? Trezeste`ma ! Adu`ma la realitate. Vreau sa traim un vis dincolo de zidurile posibilitatilor. Posibil ? Sau nu ? Priveste`ma in ochi si spune`mi ca putem zbura departe de tot si toate. Spune`mi ca nimeni nu ne va mai stii si ca vom fi doar noi doi departe de ei. Daca nu crezi ca e posibil, minte`ma. Nu ma voi supara. Spune`mi ce imi doresc sa aud.

Iti mai aduci aminte ? Acea clipa… Clipa in care pentru prima oara m`ai privit . O intamplare oarecare. O poza ramasa in amintire mult timp. Incercari esuate si sentimente incurcate. Timiditatea incarca atmofera de fiecare data cand te pregateai sa faci primul pas. Imi amintesc si acum acel peisaj. De neuitat. Primul sarut. Prima atingere. Prima clipa in care mi`ai taiat rasuflarea. Amintiri luate ca de apa. Cu timpul iubirea crestea si obstacolele impiedicau cu cat mai mult posibil vederea. Ochii care nu se vad se uita, insa inimile care se iubesc nu pun nimic inaintea iubirii. Sunt unul pentru celalalt. Sunt unul si acelasi. Doi si totusi unul singur. O singura inima in doua trupuri. Un singur suflet in doua fiinte controversate. Iti amintesti ? Mai tii minte ? Te mai gandesti la acele clipe ? Sunt convinsa ca da. Stiu ca vei zambii cand vei citii aceste randuri. Imi inchipui surasul care iti va acoperii privirea. Sa iti spun un secret ? Sunt in spatele tau si iti admir zambetul, ca de copil, care ma face sa ma simt invincibila cand te tin de mana. Mai priveste`ma odata in ochi ! Spune`mi ce mi`ai spus acum cativa ani. Povesteste`mi ! Vreau sa aud o poveste despre doi copii nebuni. Nebuni din iubire unul pentru altul. Doi copii care ar da totul unul pentru celalalt, care ar fi in stare sa renunte la propria fericire pentru binele ei/lui. Spune`mi cum stateau ore in sir de mana simtind cum trecea timpul ca valurile pe langa ei, cum stateau intinsi pe iarba privind cerul maret care parea imposibil de atins si totusi atat de aproape cand visau impreuna, cum asteptau sa se lase seara doar pentru a mai privii odata stelele. « Au fost odata doi copii cu sufletul curat si timiditate`n priviri. S`au intalnit intamplator si s`au indragostit in secret. A fost o chestiune de timp pana sa isi spuna ce simt. Zilele zburau una dupa alta si intr`o zi el isi face curaj sa ii spuna ce simte. Acum sunt impreuna si nimic nu mai conteaza. Se au unul pe altul si e tot ce ii intereseaza. Sunt cei mai fericiti din lume doar tinandu`se de mana si privindu`se in ochi. Au un loc al lor, unde soarele sta cu luna, unde stelele privesc cum picaturile de roua se aseaza de florile abia inflorite, unde tot este intr`o deplina armonie. Pentru ei paradis, pentru altii un loc ca oricare altul. Mergeau acolo pentru a scapa de lume si de parerile celor din jur. Erau atat de fericiti incat nimeni si nimic nu putea strica acest echilibru. Si sti ce ? Nimeni nu a reusit nici pana in ziua de azi. Sunt si acum impreuna, fericiti si mai impliniti ca oricand. Mai existau si mici certuri dar ei treceau mereu peste. Stiau ca iubirea si timpul merg mana`n mana. E o poveste frumoasa in care cei doi traiesc in lumea lor, o zona mica, in care nimeni nu are voie sa intre, ‘lumea ei si a lui. Cam asta este povestea celor doi copii care s`au iubit pana la sfarsit . »

Cred ca asta era povestea celor doi indragostiti. O tin minte perfect, da ram senzatia ca uneori imi scapa ceva. Am spus`o de atatea ori dar inca nu m`am saturat de ea. Este mereu prezenta in sufletul meu. Cand mi`e greu si nu stiu ce sa fac, ma gandesc la faptul ca iubirea rezolva tot. Indiferent de timp, vreme, sau orice alte detalii neinsemnate, iubirea va castiga lupta in razboiul vietii. Astept sa imi gasesc si eu acel Romeo, sau poate Fat Frumos care sa ma salveze din lumea asta plina de minciuni si oameni falsi si sa ma duca langa printesele din povesti. Sa stau cu ele la masa si sa le povestesc cum e in lumea de unde vin. Iar el, el sa fie acolo cu mine. Nimic nu ar conta mai mult.

Mina Rakastan Sinua:x

Ieri.Azi.Maine. Dezastrul sentimentelor

Vara. Libertate. Noi oportunitati. Un nou nou. O noua ea. Un nou el. Un vechi el innoit. Stai. Nu, mergi ! Mi s`a parut. Mergi mai departe. Nu privii inapoi. Nici sa nu te gandesti sa te intorci. Nu privii, nu asculta, nu alerga, nu sta, nu face nimic. Gandeste-te ! O fi bine sau rau ? ok sau nu ? Nu mai stiu. Am uitat continuarea. Am pierdut-o cand veneam spre tine. Am simtit cum mi-a cazut din buzunar dar mi-am continuat drumul. Nu am vrut sa-ti pierd urma.
M-am apropiat incet de tine. Dar tu…tu erai de neoprit. Mergeai pe drumul tau sigur de alegerea facuta. Convins. Sigur pe tine. Ferm. Hotarat. Atat de rece. Aproape si totusi la 100 de kilometri departare. Te pot atinge dar nu te pot simti. Te vad. Persoana fizica in fata mea. Prezent si cu toate acestea absent. Cum te-am gasit ? E o enigma. Dar reusesc sa ajung la tine in cele din urma. Imi strangi mana la pieptul tau confesandu-te. Imi spui ce simti. Suntem doar noi doi nimeni nu te aude. Adevarul ne va marca clipele. Iti arat ceva ce numai noi stim. Un lucru al meu si al tau. Un mic secret de mari proportii. Avem un ritm pe care bataile inimilor noastre se sincronizeaza. Sa mergem mai departe. Amandoi vrem asta. Dar..ce inseamna mai departe ? Vrei sa pleci ? Stai ! Nu are rost sa fugi de adevar. Pe un chip angelic se zareste o lacrima. Iti vine sa crezi ? Ma lasi sa-ti citesc sentimentele. Ma apropii de tine si…si tu dispari.
Ma uit in locul in care te-am lasat, dar parca e doar o holograma ce ramane in urma ta pana la evaporare. Simt un fior ce imi atinge spatele atat de tandru cum numai tu o poti face. Ma intorc incet, cu teama sperand sa te vad. Si tu erai. Tu cel care ma iubeai. Jura-mi din nou iubire si nu ma lasa sa cad acum cand am invatat sa zbor. Tine-ma bine !!! Am impresia ca voi cadea. Te rog sa nu-mi dai drumul. Te rog stai. Mai priveste odata in jur. Spune-mi ce vezi. « Vad o stea langa un copac. Iti vine sa crezi ? ». Te cred. Si eu o vad. Imi zambeste acolo, undeva, in acel loc, unde tu si eu, eu si tu, eram fericiti. Acolo unde soarele rasarea si apunea cand ii spuneam noi. Locul acela uitat de timp si suspendat intre vis si realitate, intre posibil si imposibil, intre real si ireal. Acolo sta steluta. Steluta fara nume. Te asteapta sa mergi sa ii vorbesti. Apropiete de ea. Te asteapta de mult timp si suspina dupa vocea ta ce ii incalzeste sufletul. Ii lipsesti. Ai preferat sa fi soarele ei. Sa fi departe de ea. Sa o lasi singura printre atatea alte stele. Nu ti-a fost teama ? Ei ii este. Se simte singura si te vrea din nou aproape. De ce nu te apropii de ea ? Te striga !! Urmeaza-ti inima si mergi dupa ea. Spune-i adevarul. Spune-i cat de mult ti-a lipsit. Spune-i ca iti pare rau ca ai lasat-o singura in acel univers infinit de stele. Ce mai astepti ? Nu vrei sa afle toate astea ? Vrei sa o lasi iar singura ? Crezi ca mai poate rezista ? Eternitatea e pentru ea un cuvant mic pe langa timpul in care a stat asteptandu-te sa reapari. Mergi spre ea !!!Acum e singura ta sansa. Du-te !! Ea te asteapta !! Du-te !! Nu o pierde si de data asta. « Dar daca merg la ea va venii sfarsitul lumii. Voi pierde tot .»
Daca nu o ai pe ea pierzi tot. Ai ales viata in defavoarea ei. Lumea ta era ea. Ca orice stea s-a stins. Si totusi inca te asteapta. Mi-a spus ca desi nu mai e, va fi mereu deasupra ta. La bine si la rau. Stii..te va veghea. Iti va sopti la ureche vorbe ce numai tie ti le-a spus pana acum. Doar tu le vei auzi. Ea a ales sa nu mai fie stea pentru a fi vantul ce iti va trece peste ridurile fetei tale apuse si aspre. A ales o viata in care numai tu esti principalul. Numai tu. De ce nu a ramas printre stele ? De ce a alea sa plece ? Ma uit si acum incercand sa o caut dar nu o gasesc. Tu o vezi ? Zi-mi ca inca mai e acolo. Zi-mi ca nu e adevarat faptul ca pentru tine si-a stins lumina ce ii dadea viata. Spune-mi adevarul dar minte-ma de dragul ei. Nu vreau sa fie suparata. Cred ca acum ne priveste. Sa-i zambim. Sa stie ca suntem fericiti. Sa stie ca esti in siguranta si ca locul ei va fi mereu aici cu noi. Nu va mai fi steluta ta. Va fi steluta mea si a ta. Da !! asta va fi. Nu o vom uita niciodata. Dar totusi mai spune-mi ceva. Oare acum, cand se uita la noi, este fericita ? Crezi ca va incepe o noua viata ? « O noua viata. Da !! Merita. Am gresit fata de ea. Am lasat-o sa se stinga cu o inima prea rece. Sunt convins ca este implinita alaturi de tine, de mine, si mai ales de noi. Uite. Priveste in sus. Vezi acea stea ? ». Ma straduiesc sa imi inchipui ce va urma sa imi zici. Ma uit spre acea stea. Si te intreb pe un ton oarecum infantil despre ce este vorba. « In jurul ei se joaca praf de stele. Sa iti spun de unde este ? De la vechea mea stea. Mi-a spus ca va renaste atunci cand va avea pentru ce. Imi dau seama ce a vrut sa spuna. In curand vom avea o noua stea. Priveste-o ! Atat de fragila intr-o lume atat de mare. ». Ma las purtate pe valurile cuvintelor tale. Rasfatata ! Te strang in brate si…si nu iti mai dau drumul. Acum e acum. Acum e prezent. Viitorul nu are voie sa intre in zona noastra. Nu are voie se depaseasca granita lumii noastre. Ar fi dezastruos. Timpul nu trebuie sa ne atinga. Daca il vei simtii ca vine spre tine, sa fugi !! Sa fugi fara sa te uiti in urma.
Pentru ca trecutul te strica cel mai mult. Trecutul rade de tine fara sa realizezi. Accepta-l dar nu-l scimba. Vei incerca dar va fi in zadar. Fugi ! Va incerca sa te schimbe. Vede ca sentimentele tale sunt prea pure. Nu !! Nu te oprii. Continua sa alergi. Cand vei gasi pacea, acolo voi fi si eu. Intr-un univers prea mare pentru a fi inteles.

Why not?:(. A little bit longer

De asta data memorabila poate, incep sa-mi astern din nou pe foaie sentimentele mele, cele prea incurcate pentru a parea omenesti. Oarecum absurd, dar adevarat. Inca astept ca ceva sa se schimbe si ea sa vina la mine si sa-mi faca “BAU!!”. Inca mai astept sa merg la ea si sa ma consoleze. Inca mai astept sa ma sune in ore sa imi spuna ca a gresit numarul. Inca mai astept sa ma scoata vara pe faleza si sa-mi cumpere pufuleti cu surprize, care pana acum cateva zile imi pareau caraghiosi. Inca o astept sa ma priveasca in ochi si sa-mi spuna ca gresesc enorm de mult. Nu vreau sa plece !!! Sunt inca « dependenta » de sfaturile ei. Dar cu ce folos ?? Degeaba plang acum fapta consumata. Recunosc !!! Mi-e dor de ea !!! O vreau inapoi !!!
E oare posibil ca in 15 ani de viata sa te atasezi de cineva, in egala masura cu fiinta care ti-a dat viata ??? DA !!! Ea era speciala. In varsta, ce e drept, dar cu un suflet de copil, gata sa te ajute atunci cand tot in jurul tau se prabuseste. Imi pare rau ca nu i-am spus toate astea cat a fost in viata. Imi pare rau ca nu am stiut sa o apreciez. Imi pare rau ca nu am fost langa ea cand ii era cel mai greu asa cum a facut si ea. Imi pare rau ca nu i-am spus un « multumesc ». Ce mai ramane de facut acum ??? Nimic nu ma ajuta !!! Poate doar : Un ultim regret, O ultima rugaciune, O ultima speranta ca ii este mai bine, O ultima lacrima.
Se spune mereu ca trebuie sa iti amintesti acea persoana cand era in viata, zambind la fiecare gest.Asa era si ea. Chiar daca am trecut peste perioada « felicitarilor » desenate de propria manuta, de Paste, de Craciun, de ziua ei, de Anul Nou, acum nu-si mai au rostul. E ca si cum as incerca sa fac imposibilul. Ca si cum as incerca sa o fac sa traiasca vesnic. Imi aduc aminte un moment din biserica, in care mi sa spus « I-ati ADIO de la ea. E ultima data cand o mai vezi. Spune-i ce simti pentru ea. ». Emotiile m-au coplesit in acele momente. Nici nu mai vedeam bine in fata ochilor. Era o ceata deplina. Am incercat sa uit da oricat as fi dorit sa nu ma intrebe nimeni « Ce i-ai spus ? », exact asta s-a intamplat. S-au rugat mult de mine este drept, dar le-am spus ca ultimele mele cuvinte pentru ea au fost « Te iubim enorm de mult !!! Tu pentru noi nu vei murii niciodata, pentru ca esti o eroina, iar eroii nu mor niciodata. Ne-ai demonstrat ca piedicile pe care ti le pune viata sunt doar pentru a te ambitiona sa reuseti ceea ce ti-ai propus. Ne vei lipsii enorm, odihneste-te in pace ! ». Bineinteles ca au ras de mine dupa ce au terminat de plans. Dar totusi m-au intrebat cat mi-a luat sa imi fac discursul. Mie mi-a venit pe moment drept sa zic.
Si acum imi trece prin minte o imagine gen « after & before ». Nu-mi vine sa cred. Dar cum spun toti, asa a fost sa fie. Deci vrem nu vrem nu putem schimba asta.
Hasta la próxima, un beso dulce.^__^

O zi din viaţa tuturor (celor normali) ...

Şi acum încep cu ceva teamă...ştiu că Irina e cu ochii pe mine la propriu şi ar trebui să mă concentrez.Ca o primă “apariţie” să nu vă zăpăcesc prea tare că bani de spitalizare nu ne dă nimeni. Doar ştiţi prea bine că minunata noastră criză economică nu ne dă pace. Sărind peste lucrurile cu noanţe politice şi tot tacâmul să trecem la subiecte mai importante, ca pesoane culte ce suntem.

Să vă spun despre mine şi rezultatele mele şcolare nemaiîntâlinte până acum ??..hmm mai bine vă iau mai uşor..nu de alta dar există posibilitatea de a vă pierde pe drum şi după trebuie să vă adun. Nu-i de bine în orice caz. Şi că tot venii vorba de blestemată asta de şcoala mi-am găsit subiectul pefect. Nu de puţine ori auziţi în timpul celui mai plăcut vis “Trezeşte-te...întârzii la şcoală”. Aceeaşi voce dulce şi parcă ruptă din basme...acel glas fără care sigur iţi este greu să depăşeşti unele momente dar care după un timp capătă aspectul unei replici de film pe care toţi o repetă la nesfărşit. Ce e drept îmi place replica aia drăguţă “Încă 5 minute mamiiiii” urmată de somn şi încă un vis frumos. Dar oricât ne-am dorii ca acele 5 minute să se tot întindă este cam greu să mai faci asta după ce replica a fost spusă de vreo 10 ori şi timpul s-a scurs fără să te fi ridicat din pat.

După ce depăşeşti acest moment greu vine altul şi mai şi...confruntarea cu oglinda...vă imaginaţi că acum ar merge pe fundal acel sunet din numeroasele filme de acţiune ” Pam pam pam pam“. Şi asta nu ar fi tot...în loc de ”oglindă oglinjoară “ se ajunge la o discuţie aprinsă cu tipa din oglindă...ambele ambiţioase şi mai că luându-se la bătaie din motive cât se poate de întemeiate. Când realizezi că te cerţi cu reflexia ta şi că nu o să ajungi nicăieri inseamnă că te-ai trezit şi eşti gata pentru încă o zi stresantă, aglomerată şi parcă interminabilă şi prea scurtă...ambele la un loc.

Poate vă e greu să-mi inţelegeţi gândirea...şi să fiu sinceră nu vă condamn. Uneori şi mie îmi este greu să mă inţeleg. În cele din urmă cea mai interesantă parte a zilei este ”reîntoarcerea în junglă “. Ştiu că ştiţi la ce mă refer. Este vorba despre încă o zi de şcoală...încă un stres care pare prea mare pentru o singură persoană. Agitaţia face ca totul să capete o întorsătură aparte. Din ziua aceea plicticoasă sfârşitul zilei este pus în zona zilelor perfecte. Îmi dau seama că vă întrebaţi :”Oare de la atât scris a inceput să nu mai fie lucidă ??? “...Eii bine nu e chiar aşa. Doar simplul fapt că a mai trecut o zi de şcoală ne face să ne simţim mândrii pentru că am reuşit să trecem şi peste asta. Desigur mai sunt multe şi fiecare ne rezervă surprizele ei, fie ele bune .. fie rele. Cine poate zice ??..Nimeni mai precis. Om traii şi om vedea.

Pană data viitoare aveţi grijă cu gripa asta păcătoasă. Nu cumva să ajungeţi ca mine. Şi ca să fiţi mai siguri nu mai mergeţi la şcoală că cine ştie...vă molipsiţi.

ciau.bye^_^ ‘‘

P.S.: Ce zici Irina??;;)