Şi acum încep cu ceva teamă...ştiu că Irina e cu ochii pe mine la propriu şi ar trebui să mă concentrez.Ca o primă “apariţie” să nu vă zăpăcesc prea tare că bani de spitalizare nu ne dă nimeni. Doar ştiţi prea bine că minunata noastră criză economică nu ne dă pace. Sărind peste lucrurile cu noanţe politice şi tot tacâmul să trecem la subiecte mai importante, ca pesoane culte ce suntem.
Să vă spun despre mine şi rezultatele mele şcolare nemaiîntâlinte până acum ??..hmm mai bine vă iau mai uşor..nu de alta dar există posibilitatea de a vă pierde pe drum şi după trebuie să vă adun. Nu-i de bine în orice caz. Şi că tot venii vorba de blestemată asta de şcoala mi-am găsit subiectul pefect. Nu de puţine ori auziţi în timpul celui mai plăcut vis “Trezeşte-te...întârzii la şcoală”. Aceeaşi voce dulce şi parcă ruptă din basme...acel glas fără care sigur iţi este greu să depăşeşti unele momente dar care după un timp capătă aspectul unei replici de film pe care toţi o repetă la nesfărşit. Ce e drept îmi place replica aia drăguţă “Încă 5 minute mamiiiii” urmată de somn şi încă un vis frumos. Dar oricât ne-am dorii ca acele 5 minute să se tot întindă este cam greu să mai faci asta după ce replica a fost spusă de vreo 10 ori şi timpul s-a scurs fără să te fi ridicat din pat.
După ce depăşeşti acest moment greu vine altul şi mai şi...confruntarea cu oglinda...vă imaginaţi că acum ar merge pe fundal acel sunet din numeroasele filme de acţiune ” Pam pam pam pam“. Şi asta nu ar fi tot...în loc de ”oglindă oglinjoară “ se ajunge la o discuţie aprinsă cu tipa din oglindă...ambele ambiţioase şi mai că luându-se la bătaie din motive cât se poate de întemeiate. Când realizezi că te cerţi cu reflexia ta şi că nu o să ajungi nicăieri inseamnă că te-ai trezit şi eşti gata pentru încă o zi stresantă, aglomerată şi parcă interminabilă şi prea scurtă...ambele la un loc.
Poate vă e greu să-mi inţelegeţi gândirea...şi să fiu sinceră nu vă condamn. Uneori şi mie îmi este greu să mă inţeleg. În cele din urmă cea mai interesantă parte a zilei este ”reîntoarcerea în junglă “. Ştiu că ştiţi la ce mă refer. Este vorba despre încă o zi de şcoală...încă un stres care pare prea mare pentru o singură persoană. Agitaţia face ca totul să capete o întorsătură aparte. Din ziua aceea plicticoasă sfârşitul zilei este pus în zona zilelor perfecte. Îmi dau seama că vă întrebaţi :”Oare de la atât scris a inceput să nu mai fie lucidă ??? “...Eii bine nu e chiar aşa. Doar simplul fapt că a mai trecut o zi de şcoală ne face să ne simţim mândrii pentru că am reuşit să trecem şi peste asta. Desigur mai sunt multe şi fiecare ne rezervă surprizele ei, fie ele bune .. fie rele. Cine poate zice ??..Nimeni mai precis. Om traii şi om vedea.
Pană data viitoare aveţi grijă cu gripa asta păcătoasă. Nu cumva să ajungeţi ca mine. Şi ca să fiţi mai siguri nu mai mergeţi la şcoală că cine ştie...vă molipsiţi.
ciau.bye^_^ ‘‘
P.S.: Ce zici Irina??;;)
