Iti mai aduci aminte ? Acea clipa… Clipa in care pentru prima oara m`ai privit . O intamplare oarecare. O poza ramasa in amintire mult timp. Incercari esuate si sentimente incurcate. Timiditatea incarca atmofera de fiecare data cand te pregateai sa faci primul pas. Imi amintesc si acum acel peisaj. De neuitat. Primul sarut. Prima atingere. Prima clipa in care mi`ai taiat rasuflarea. Amintiri luate ca de apa. Cu timpul iubirea crestea si obstacolele impiedicau cu cat mai mult posibil vederea. Ochii care nu se vad se uita, insa inimile care se iubesc nu pun nimic inaintea iubirii. Sunt unul pentru celalalt. Sunt unul si acelasi. Doi si totusi unul singur. O singura inima in doua trupuri. Un singur suflet in doua fiinte controversate. Iti amintesti ? Mai tii minte ? Te mai gandesti la acele clipe ? Sunt convinsa ca da. Stiu ca vei zambii cand vei citii aceste randuri. Imi inchipui surasul care iti va acoperii privirea. Sa iti spun un secret ? Sunt in spatele tau si iti admir zambetul, ca de copil, care ma face sa ma simt invincibila cand te tin de mana. Mai priveste`ma odata in ochi ! Spune`mi ce mi`ai spus acum cativa ani. Povesteste`mi ! Vreau sa aud o poveste despre doi copii nebuni. Nebuni din iubire unul pentru altul. Doi copii care ar da totul unul pentru celalalt, care ar fi in stare sa renunte la propria fericire pentru binele ei/lui. Spune`mi cum stateau ore in sir de mana simtind cum trecea timpul ca valurile pe langa ei, cum stateau intinsi pe iarba privind cerul maret care parea imposibil de atins si totusi atat de aproape cand visau impreuna, cum asteptau sa se lase seara doar pentru a mai privii odata stelele. « Au fost odata doi copii cu sufletul curat si timiditate`n priviri. S`au intalnit intamplator si s`au indragostit in secret. A fost o chestiune de timp pana sa isi spuna ce simt. Zilele zburau una dupa alta si intr`o zi el isi face curaj sa ii spuna ce simte. Acum sunt impreuna si nimic nu mai conteaza. Se au unul pe altul si e tot ce ii intereseaza. Sunt cei mai fericiti din lume doar tinandu`se de mana si privindu`se in ochi. Au un loc al lor, unde soarele sta cu luna, unde stelele privesc cum picaturile de roua se aseaza de florile abia inflorite, unde tot este intr`o deplina armonie. Pentru ei paradis, pentru altii un loc ca oricare altul. Mergeau acolo pentru a scapa de lume si de parerile celor din jur. Erau atat de fericiti incat nimeni si nimic nu putea strica acest echilibru. Si sti ce ? Nimeni nu a reusit nici pana in ziua de azi. Sunt si acum impreuna, fericiti si mai impliniti ca oricand. Mai existau si mici certuri dar ei treceau mereu peste. Stiau ca iubirea si timpul merg mana`n mana. E o poveste frumoasa in care cei doi traiesc in lumea lor, o zona mica, in care nimeni nu are voie sa intre, ‘lumea ei si a lui. Cam asta este povestea celor doi copii care s`au iubit pana la sfarsit . »
Cred ca asta era povestea celor doi indragostiti. O tin minte perfect, da ram senzatia ca uneori imi scapa ceva. Am spus`o de atatea ori dar inca nu m`am saturat de ea. Este mereu prezenta in sufletul meu. Cand mi`e greu si nu stiu ce sa fac, ma gandesc la faptul ca iubirea rezolva tot. Indiferent de timp, vreme, sau orice alte detalii neinsemnate, iubirea va castiga lupta in razboiul vietii. Astept sa imi gasesc si eu acel Romeo, sau poate Fat Frumos care sa ma salveze din lumea asta plina de minciuni si oameni falsi si sa ma duca langa printesele din povesti. Sa stau cu ele la masa si sa le povestesc cum e in lumea de unde vin. Iar el, el sa fie acolo cu mine. Nimic nu ar conta mai mult.
Mina Rakastan Sinua:x