sâmbătă, 30 octombrie 2010

Oare de ce?...



Te privesc. Ma tii de mana. Ochii tai imi vobesc. Vor sa`mi spuna ceva ce tu`mi ascunzi. Sunt inundati in lacrimi, nu te mai poti abtine. Spune`mi ! Ce te framanta imi omoara fiecare zambet cu care incerc sa`mi consolez nestirea. Stam in acelasi loc, acelasi cadru, aceeasi monotonie. Secundele nu se mai fac simtite, minutele trec in nestire, orele in nepasare. Ce se intampla ? Ce te tine departe de mine ? Ce este ?
Ploua ! Plecam… Ajungem acolo, unde este locul nostru. Doar in lumea noastra. Dar, deodata ceva nu merge. E ceva in mintea ta care ma sterge din peisaj. Apare ea ! Esti fericit. Iti sopteste ce obisnuiam sa`ti spun si eu candva. Va privesc, dar nu ma pot misca. Confuza, simt ca dragostea noastra nu a existat niciodata. A inghitit`o noaptea sau eu sunt de vina ? Incerc sa refac totul. Incerc sa dau timpul cu cateva momente inainte. Nu poot ! Te strig, dar te indepartezi din ce in ce mai mult de mine. Ma simt vinovata. Dar nu te`am lasat sa pleci. Unde am fost ? Ce s`a intamplat ? De ce nu mai esti ? De ce nu mai sunt ?
Te conduce undeva. Iti spune o poveste despre ce va fi intre voi. E tot atat de roz si…parca reusesc sa ma apropii. Aud ce spune. Inteleg, dar simt ceva suspect. Vreau sa ma asculti macar cateva clipe. Nu ma auzi nici acum. Oare de ce ? Strig spre tine, dar nu ma auzi ! Te intorci, in gol si decorul se schimba. Ce cauti in casa mea ? …. Te apropii cu lacrimi in ochi de oglinda. Privesti si durerea te ataca. Cazi, plangi si intrebi de ce s`a intamplat asta. Cu ce ai gresit tu ? Nu poti sa`ti dai seama de ce viata este atat de cruda. Stau in spatele tau, dar oglinda nu vrea sa ma vada. Nu vrea sa ma lase sa`mi vad oglindirea. Poate e doar un vis. Incerc sa te ating dar ….nu pot. Esti atat de aproape de mine, inca iti simt respiratia. Pot sa aud cum sufletul tau plange. Dar, nu pot sa te ating. Ti`as sarii in brate si te`as saruta asa cum am facut`o si intaia oara. Nu imi pot da seama ce se intampla. Ce nu este in regula… Te ridici doborat de sentimente si pleci. Te urmez pas cu pas, clipa de clipa.
Te intalnesti iar cu ea. Cum poti sa o tii de mana cand va plimbati in parcul unde ne`am sarutat prima data? Cum ? Oare nu am existat niciodata in viata ta ? M`ai uitat asa usor ? Ti`ai uitat toate juramintele de iubire pe care mi le`ai facut ? Nu pot sa cred ! Te credeam altfel. M`ai dezamagit ! Ma intorc, pregatita sa plec, dar va opriti. Ceva te retine sa pasesti mai departe. Imi atragi atentia si raman pentru cateva clipe blocata. Ii spui ca nu mai poti continua asa. Oare de ce ? Ii repeti de cateva ori ca nu poti sa`ti dai trecutul atat de pur pe un viitor satisfacator. Ce vrei sa spui cu toate acestea ? Nu pot intelege. Te intorci si pleci inapoi spre apartament. In drum, te opresti la florarie si ieri 10 trandafiri, 5 albastrii si 5 albi. Ce se intampla ? Curiozitatea mea a atins cote maxime. Ajungi acasa si privesti in camera. Esti atat de abatut. Te asezi in pat si atipesti pentru 10 minute. Te privesc atat de atent pana cand tresari si te trezesti speriat si mai trist decat inainte. Te incalti, iei trandafirii si pleci. Te indrepti spre cimitir. Spune`mi ca ceea ce cred nu este adevarat ! Intoarce`te ! Nu te duce acolo ! Stii unde trebuie sa ajungi, insa nu te grabesti. Cu fiecare pas, lacrimile incep sa`mi invadeze obrajii. Ajungi, lasi trandafirii si incepi sa vorbesti in soapta. Spui ca iti pare rau, ca inca ma iubesti, ca ma vrei inapoi. Speriata alerg inapoi, dar ceva ma trage catre tine. Te asezi langa flori si spui ca este incredibil ca tot ce aveai s`a pierdut intr`o fractiune de secunda, in acel cumplit accident.
Ma intorc iar spre tine si vreau sa fug ! Nu poate fi adevarat ce spui ! Nu ! In incercarea mea de a fugii cat mai departe cad in enigma anamnezei. Imi amintesc tot. Acum stiu. Eram in drum spre casa cand a avut loc un accindent in trafic langa parc. Ploua. Acum se explica tot ce am vazut. Acum stiu tot. Nu pot accepta un astfel de prezent. Nu ! Locul meu nu este aici !
Nu mai e cale de intoarcere, nu mai e nimic. Imi spui adio, pe un ton cald si dulce. Acelasi ton pe care mi`ai spus atunci, demult, ca ma iubesti mai mult decat propria ta viata. Cu gandul la noi, impreuna si amandoi, voi astepta clipa cand din nou, pentru ultima data ne vom regasii, pentru ultima data ne vom parasii. Adio, imi vei lipsii. Ma indrept spre lumina orbitoare si lumea mea moare. Este sfarsitul.
Hasta la proxima !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu