De asta data memorabila poate, incep sa-mi astern din nou pe foaie sentimentele mele, cele prea incurcate pentru a parea omenesti. Oarecum absurd, dar adevarat. Inca astept ca ceva sa se schimbe si ea sa vina la mine si sa-mi faca “BAU!!”. Inca mai astept sa merg la ea si sa ma consoleze. Inca mai astept sa ma sune in ore sa imi spuna ca a gresit numarul. Inca mai astept sa ma scoata vara pe faleza si sa-mi cumpere pufuleti cu surprize, care pana acum cateva zile imi pareau caraghiosi. Inca o astept sa ma priveasca in ochi si sa-mi spuna ca gresesc enorm de mult. Nu vreau sa plece !!! Sunt inca « dependenta » de sfaturile ei. Dar cu ce folos ?? Degeaba plang acum fapta consumata. Recunosc !!! Mi-e dor de ea !!! O vreau inapoi !!!
E oare posibil ca in 15 ani de viata sa te atasezi de cineva, in egala masura cu fiinta care ti-a dat viata ??? DA !!! Ea era speciala. In varsta, ce e drept, dar cu un suflet de copil, gata sa te ajute atunci cand tot in jurul tau se prabuseste. Imi pare rau ca nu i-am spus toate astea cat a fost in viata. Imi pare rau ca nu am stiut sa o apreciez. Imi pare rau ca nu am fost langa ea cand ii era cel mai greu asa cum a facut si ea. Imi pare rau ca nu i-am spus un « multumesc ». Ce mai ramane de facut acum ??? Nimic nu ma ajuta !!! Poate doar : Un ultim regret, O ultima rugaciune, O ultima speranta ca ii este mai bine, O ultima lacrima.
Se spune mereu ca trebuie sa iti amintesti acea persoana cand era in viata, zambind la fiecare gest.Asa era si ea. Chiar daca am trecut peste perioada « felicitarilor » desenate de propria manuta, de Paste, de Craciun, de ziua ei, de Anul Nou, acum nu-si mai au rostul. E ca si cum as incerca sa fac imposibilul. Ca si cum as incerca sa o fac sa traiasca vesnic. Imi aduc aminte un moment din biserica, in care mi sa spus « I-ati ADIO de la ea. E ultima data cand o mai vezi. Spune-i ce simti pentru ea. ». Emotiile m-au coplesit in acele momente. Nici nu mai vedeam bine in fata ochilor. Era o ceata deplina. Am incercat sa uit da oricat as fi dorit sa nu ma intrebe nimeni « Ce i-ai spus ? », exact asta s-a intamplat. S-au rugat mult de mine este drept, dar le-am spus ca ultimele mele cuvinte pentru ea au fost « Te iubim enorm de mult !!! Tu pentru noi nu vei murii niciodata, pentru ca esti o eroina, iar eroii nu mor niciodata. Ne-ai demonstrat ca piedicile pe care ti le pune viata sunt doar pentru a te ambitiona sa reuseti ceea ce ti-ai propus. Ne vei lipsii enorm, odihneste-te in pace ! ». Bineinteles ca au ras de mine dupa ce au terminat de plans. Dar totusi m-au intrebat cat mi-a luat sa imi fac discursul. Mie mi-a venit pe moment drept sa zic.
Si acum imi trece prin minte o imagine gen « after & before ». Nu-mi vine sa cred. Dar cum spun toti, asa a fost sa fie. Deci vrem nu vrem nu putem schimba asta.
Hasta la próxima, un beso dulce.^__^
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu