sâmbătă, 22 mai 2010

Ieri.Azi.Maine. Dezastrul sentimentelor


Vara. Libertate. Noi oportunitati. Un nou nou. O noua ea. Un nou el. Un vechi el innoit. Stai. Nu, mergi ! Mi s`a parut. Mergi mai departe. Nu privii inapoi. Nici sa nu te gandesti sa te intorci. Nu privii, nu asculta, nu alerga, nu sta, nu face nimic. Gandeste-te ! O fi bine sau rau ? ok sau nu ? Nu mai stiu. Am uitat continuarea. Am pierdut-o cand veneam spre tine. Am simtit cum mi-a cazut din buzunar dar mi-am continuat drumul. Nu am vrut sa-ti pierd urma.
M-am apropiat incet de tine. Dar tu…tu erai de neoprit. Mergeai pe drumul tau sigur de alegerea facuta. Convins. Sigur pe tine. Ferm. Hotarat. Atat de rece. Aproape si totusi la 100 de kilometri departare. Te pot atinge dar nu te pot simti. Te vad. Persoana fizica in fata mea. Prezent si cu toate acestea absent. Cum te-am gasit ? E o enigma. Dar reusesc sa ajung la tine in cele din urma. Imi strangi mana la pieptul tau confesandu-te. Imi spui ce simti. Suntem doar noi doi nimeni nu te aude. Adevarul ne va marca clipele. Iti arat ceva ce numai noi stim. Un lucru al meu si al tau. Un mic secret de mari proportii. Avem un ritm pe care bataile inimilor noastre se sincronizeaza. Sa mergem mai departe. Amandoi vrem asta. Dar..ce inseamna mai departe ? Vrei sa pleci ? Stai ! Nu are rost sa fugi de adevar. Pe un chip angelic se zareste o lacrima. Iti vine sa crezi ? Ma lasi sa-ti citesc sentimentele. Ma apropii de tine si…si tu dispari.
Ma uit in locul in care te-am lasat, dar parca e doar o holograma ce ramane in urma ta pana la evaporare. Simt un fior ce imi atinge spatele atat de tandru cum numai tu o poti face. Ma intorc incet, cu teama sperand sa te vad. Si tu erai. Tu cel care ma iubeai. Jura-mi din nou iubire si nu ma lasa sa cad acum cand am invatat sa zbor. Tine-ma bine !!! Am impresia ca voi cadea. Te rog sa nu-mi dai drumul. Te rog stai. Mai priveste odata in jur. Spune-mi ce vezi. « Vad o stea langa un copac. Iti vine sa crezi ? ». Te cred. Si eu o vad. Imi zambeste acolo, undeva, in acel loc, unde tu si eu, eu si tu, eram fericiti. Acolo unde soarele rasarea si apunea cand ii spuneam noi. Locul acela uitat de timp si suspendat intre vis si realitate, intre posibil si imposibil, intre real si ireal. Acolo sta steluta. Steluta fara nume. Te asteapta sa mergi sa ii vorbesti. Apropiete de ea. Te asteapta de mult timp si suspina dupa vocea ta ce ii incalzeste sufletul. Ii lipsesti. Ai preferat sa fi soarele ei. Sa fi departe de ea. Sa o lasi singura printre atatea alte stele. Nu ti-a fost teama ? Ei ii este. Se simte singura si te vrea din nou aproape. De ce nu te apropii de ea ? Te striga !! Urmeaza-ti inima si mergi dupa ea. Spune-i adevarul. Spune-i cat de mult ti-a lipsit. Spune-i ca iti pare rau ca ai lasat-o singura in acel univers infinit de stele. Ce mai astepti ? Nu vrei sa afle toate astea ? Vrei sa o lasi iar singura ? Crezi ca mai poate rezista ? Eternitatea e pentru ea un cuvant mic pe langa timpul in care a stat asteptandu-te sa reapari. Mergi spre ea !!!Acum e singura ta sansa. Du-te !! Ea te asteapta !! Du-te !! Nu o pierde si de data asta. « Dar daca merg la ea va venii sfarsitul lumii. Voi pierde tot .»
Daca nu o ai pe ea pierzi tot. Ai ales viata in defavoarea ei. Lumea ta era ea. Ca orice stea s-a stins. Si totusi inca te asteapta. Mi-a spus ca desi nu mai e, va fi mereu deasupra ta. La bine si la rau. Stii..te va veghea. Iti va sopti la ureche vorbe ce numai tie ti le-a spus pana acum. Doar tu le vei auzi. Ea a ales sa nu mai fie stea pentru a fi vantul ce iti va trece peste ridurile fetei tale apuse si aspre. A ales o viata in care numai tu esti principalul. Numai tu. De ce nu a ramas printre stele ? De ce a alea sa plece ? Ma uit si acum incercand sa o caut dar nu o gasesc. Tu o vezi ? Zi-mi ca inca mai e acolo. Zi-mi ca nu e adevarat faptul ca pentru tine si-a stins lumina ce ii dadea viata. Spune-mi adevarul dar minte-ma de dragul ei. Nu vreau sa fie suparata. Cred ca acum ne priveste. Sa-i zambim. Sa stie ca suntem fericiti. Sa stie ca esti in siguranta si ca locul ei va fi mereu aici cu noi. Nu va mai fi steluta ta. Va fi steluta mea si a ta. Da !! asta va fi. Nu o vom uita niciodata. Dar totusi mai spune-mi ceva. Oare acum, cand se uita la noi, este fericita ? Crezi ca va incepe o noua viata ? « O noua viata. Da !! Merita. Am gresit fata de ea. Am lasat-o sa se stinga cu o inima prea rece. Sunt convins ca este implinita alaturi de tine, de mine, si mai ales de noi. Uite. Priveste in sus. Vezi acea stea ? ». Ma straduiesc sa imi inchipui ce va urma sa imi zici. Ma uit spre acea stea. Si te intreb pe un ton oarecum infantil despre ce este vorba. « In jurul ei se joaca praf de stele. Sa iti spun de unde este ? De la vechea mea stea. Mi-a spus ca va renaste atunci cand va avea pentru ce. Imi dau seama ce a vrut sa spuna. In curand vom avea o noua stea. Priveste-o ! Atat de fragila intr-o lume atat de mare. ». Ma las purtate pe valurile cuvintelor tale. Rasfatata ! Te strang in brate si…si nu iti mai dau drumul. Acum e acum. Acum e prezent. Viitorul nu are voie sa intre in zona noastra. Nu are voie se depaseasca granita lumii noastre. Ar fi dezastruos. Timpul nu trebuie sa ne atinga. Daca il vei simtii ca vine spre tine, sa fugi !! Sa fugi fara sa te uiti in urma.
Pentru ca trecutul te strica cel mai mult. Trecutul rade de tine fara sa realizezi. Accepta-l dar nu-l scimba. Vei incerca dar va fi in zadar. Fugi ! Va incerca sa te schimbe. Vede ca sentimentele tale sunt prea pure. Nu !! Nu te oprii. Continua sa alergi. Cand vei gasi pacea, acolo voi fi si eu. Intr-un univers prea mare pentru a fi inteles.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu